|
|
Eram la bunici la tara, era o zi calduroasa de vara si foarte plitisitoare. Mai pe la pranz ma intalnesc cu inca 5 amici de ai mei de prin zonele alea sin e hotaram sa mergem la o casa uitata de mult, aflata in paragina de mai mult de un secol dupa spusele batranilor, da nicmeni nu dorea sa discute desprea povestea acelei case.
Pe drum spre casa ne intalnim cu un batran care ne intreaba incotro vrem sa o apucam. Era prima data cand il vedem prin sat, ii raspunde ferm ca mergem sa vizitam casa din deal. Cand a azuzit cuvintele spuse de noi batranul a ras subtil sin ea prevenit san u mergem pe acolo nici mcar san u trecem pe langa casa. Noi ca orice copii nu ii luam in considerare spusele sin e continuam drumu. Dupa vreo 10m de mers ma uit in spate si batranul disparuse, parka s-ar fi evaporat. Cum de apropiam de casa un vant rece ne strapunde pana la oase doar ptr cateva secunde, dupa iar liniste totala. Intre timp ajungem la destinatie, era o casa impunatoare cu 2 etaje, foarte inspaimantatoare. Dupa cateva discutii ne hotaram sa intram. Cu multe emotii deschidem usa casei. Se deschide scartaind, bagand in noi si mai multi fiori. Unul din noi pe, nume Andrei, incearca san e mai linisteasca ca doar era o simpla casa, nu avea dece san e fie teama. Intr-un fel avea dreptate. Si cum mergeam noi prin casa, din nou un aer rece ne cuprinde pe toti si usa casei se inchide in urma noastra. Poate era vantu, incercam noi sa ne mai linistim. Si cum ne continuam drumu parka ceva ma atrage spre o camera, o deschid, si ce vedem inauntru ne inspaimanta pe toti. Era scris cu sange pe perete : “ Cei ce vor intra in aceasta casa nu vor avea scapare, vor muri in chinuri groaznice la fel cum am murit si eu.” . Cand am vazut asa ceva, Mihai fuge spre usa sa o deschida sis a plece de aicea, dar un vant puternic il arunca inapoi izbindul foarte tare de scari. Si cum se vaita el de durere pe jos din podea parca iese o mana gigantica, il prinde si dispare tot in podea , luand cu ea si pe Mihai. Vazand asa ceva ramane ptr un moment blocati, doar tipatu Andreiei ne trezeste. Incepe sa planga, incerc sa o linistesc ca totul va fi bine, dar din pacate nici macar eu nu credeam ce spuneam. Urcam la etaj sa mai cercetam prin casa, ca si asa nu puteam iesi. Intram in prima camera pe care o gasim, si ce vedem acolo ne ingrozeste pe toti: era Mihai sprijinit pe perete spanzurat, pielea de pe fata fiindui taiata, un picior parca ar fi fost smuls si la rana parca era dat cu sare, ave multe sgarieturi pe tot corpul. Era ceva de neimaginat. Andreea izbucneste iar in plans da de data asta nu mai aveam cum sa o linistesc, era clar, aici vom muri. Ne hotaram sa mai incercam inca odata usa, de data aceasta curajosul fiind Andrei, dar din pacate aceasi poveste, parca o fort ail arunca de perete. Si cum se rezema el ca sa isi mai revina, o mana iese din perete si ii strapunde pieptu scotandu-i inima afara si aruncand-o spre noi. Ne ferim dar din pacate ne mai pierdusem inca un prieten. Era clar incetu cu incetu vom muri cu toti. Oare dece nu am fi ascultat noi spusele batranului. Si cum stateam cu Andreea uitandune la trupul neinsufletit al prietenului nostrum, diaper si ceilalti 2 , Marian si Mariu. Din nou parca o forta ma duce sa deschid o usa, din nou aceasi priveliste macabre, cei doi erau pe jos cu degetele de la maini taiate si ifipte in piept ca niste scobitori, aveau fata mutilate, cate un ochi scos si pus in gura, era dea dreptu macabre. Si cum ne asteptam noi sfarsitu aud niste bubuituri in usa, de parca cineva ar fi dorit sa o sparga ca sa poata intra. Ne uitam intra colo si il vedem pe batranul care nea prevenit san u venim aicea. Ne spune sa merem spre el, avea in spate o lumina alba stralucitoare. Cum mergeam spe el, ma uit in spate si vad o creatura inspaimantatoare, cu fata prietenului nostrum pe a iei. Fugim cat putem de repede, dar din pacate ma pride de picior, mana lui parca ma arde, dar norocu meu e ca bartanul ma prinde de mana si ma trage afara.
De odata lesinam sin e trezim pe un pat, eram la spital, o asistenta imi spune ca am fost loviti de un tir si apoi de un aro si eu cu Adreea suntem singurii supravietuitori. Oare ar fi fost un vis, dar din pacate tot aveam o arsura groaznica pe picior. Ii povestesc bunicului si imi raspunde ca tot ce ni sa intamplat este real, acolo candva de mult traia un om posedat de diavol si care facea vraji invoca demoni pe care ii trimitea sa bantuie satul, pana intro zi cand oameni de atunci l-au prins si l-au omorat in chinuri groaznice.
se zice ca e reala :-S 
_______________________________________
Punk's NOT Dead :P
|
|
